Kurs:Orthodoxes Hagiologion/Heilige/Leo der Große

Leon cel Mare

Sfântul Leon cel Mare (c. 400-461), sau Papa Leon I, este considerat unul din cei mai importanți papi ai antichității creștine. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 februarie.

• Der Heilige Leo der Große (ca. 400-461) oder Papst Leo I. gilt als einer der wichtigsten Päpste der christlichen Antike. Seine Feier in der orthodoxen Kirche findet am 18. Februar statt.

Viața și activitatea

S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. După ce își face studiile profane (acumulând și o frumoasă cultură literară) și teologice, este hirotonit diacon, ocupând o poziție importantă cu Sf. Chiril al Alexandriei. A devenit apoi arhidiacon sub Papa Sixt al III-lea al Romei, iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate episcop al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.

• Er wurde um 400 in einer Familie des toskanischen Adels Italiens geboren. Nachdem er Profan (Anhäufung einer schönen literarischen Kultur) und Theologie studiert hatte, wurde er zum Diakon geweiht und nahm eine wichtige Position beim heiligen Kyrill von Alexandria ein. Anschließend wurde er unter Papst Sixtus III. Von Rom Erzdiakon. Nach dessen Tod wurde er 440 einstimmig zum Bischof von Rom gewählt und leitete 21 Jahre lang die Kirche im Westen.

Leon cel Mare are merite mari, politice si religioase, în istoria creștinismului occidental și nu numai. A luptat împotriva ereziilor, pentru redobândirea păcii și a disciplinei în Biserica și politica de mediere. La acestea trebuie adăugată în mod special grija față de păstrarea unității Bisericii, prin menținerea comuniunii universale de credință.

• Leo der Große hat große politische und religiöse Verdienste in der Geschichte des westlichen Christentums und darüber hinaus. Er kämpfte gegen Häresien, für die Wiederherstellung von Frieden und Disziplin in der Kirche und für die Politik der Mediation. Hinzu kommt die besondere Sorge um die Wahrung der Einheit der Kirche durch die Aufrechterhaltung der universellen Glaubensgemeinschaft.

Apărător al Ortodoxiei

În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinței atât în fața susținătorilor lui Nestorie, cât și în fața ereziilor lui Eutihie și Dioscor al Alexandriei, care învățau că în Iisus Hristos nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.

• Verteidiger der Orthodoxie - In sehr schwierigen Zeiten für die Kirche war Leo der Große einer der Verteidiger des Glaubensrechts sowohl vor den Anhängern von Nestorius als auch vor den Häresien von Eutychius und Dioscorus von Alexandria, die lehrten, dass es in Jesus Christus gibt nur eine Natur / Natur, der Mensch wird vom Göttlichen absorbiert.

Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia monofizită. La Sinodul de la Calcedon, în fața a 630 de episcopi prezenți, delegatul episcopului Leon citește o scrisoare a acestuia către Sfântul Flavian, patriarh al Constantinopolului (447-449), apărător și mărturisitor al Ortodoxiei la Sinodul tâlhăresc de la Efes din anul 449. În această scrisoare învățătura ortodoxă despre cele două naturi în Iisus Hristos este afirmată cu putere. Episcopii participanți la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă monofizitismul și excomunică din Biserică pe Eutihie și pe Dioscor al Alexandriei. După ținerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare acceptă formulările doctrinare sinodale și le comunică totodată episcopilor apuseni.

• Papst Leo war einer der Befürworter der Einberufung des Vierten Ökumenischen Rates von Chalcedon im Jahr 451, der die monophysitische Häresie verurteilte. Auf dem Konzil von Chalcedon liest der Delegierte von Bischof Leon vor 630 anwesenden Bischöfen einen Brief an den heiligen Flavian, Patriarchen von Konstantinopel (447-449), Verteidiger und Beichtvater der Orthodoxie bei der Raubsynode in Ephesus im Jahr 449. In diesem Brief Die orthodoxe Lehre über die beiden Naturen in Jesus Christus ist stark vertreten. Die an der Heiligen Synode teilnehmenden Bischöfe verurteilen im Einvernehmen mit Papst Leo von Rom den Monophysitismus und exkommunizieren Eutychius und Dioscorus von Alexandria von der Kirche. Nach der Synode von Chalcedon akzeptierte Leo der Große die synodalen Lehrformulierungen und teilte sie den westlichen Bischöfen mit.

Apărător al țării sale

Cei 21 de ani (440-461), în care Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăți, atât din interior, cât și din afară. În acești ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoșteau nici mila față de oameni, nici respectul față de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale și cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a dus plin de curaj în fața lui Atila (anul 452) și l-a convins pe temutul conducător să cruțe Roma și chiar să părăsească Italia (probabil și în urma unei sume importante de bani). Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Romei, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, îmblânzindu-l pe căpetenia lor, Genseric, și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuința cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populației a fost salvată, nevărsându-se sânge

Leon cel Mare a murit în pace, în anul 461.

• Die 21 Jahre (440-461), in denen Leo der Große an der Spitze der westlichen Kirche saß, waren innen und außen Jahre voller Schwierigkeiten. In diesen Jahren gingen die Hunnen-Invasoren nach Rom, die weder Barmherzigkeit für die Menschen noch Respekt für die Heiligen kannten. An ihrer Spitze stand Attila mit dem Spitznamen "Peitsche Gottes". Mit dem Prestige seiner Person und der Kraft seines Wortes ging Papst Leon tapfer nach Attila (452) und überredete den gefürchteten Herrscher, Rom zu schonen und sogar Italien zu verlassen (wahrscheinlich nach einer großen Geldsumme). Einige Jahre später, im Jahr 455, erreichen die Vandalen die Tore Roms und sind entschlossen, nur einen Haufen Ruinen auf den Leichen seiner Bewohner zurückzulassen. Saint Leon intervenierte erneut, zähmte ihren Anführer Genseric und erhielt die Gunst, alle Kultstätten mit all denen zu schonen, die in ihnen Zuflucht suchen würden. Kirchen, Klöster, Katakomben und Friedhöfe sind seit einiger Zeit die Heimat verängstigter Bürger. Die Invasoren plünderten die Häuser, zündeten viele an, aber der größte Teil der Bevölkerung wurde gerettet, ohne dass Blut vergossen wurde

• Leo der Große starb 461 in Frieden.

Opera

De la sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori și 96 de cuvântări și predici ținute în vremea pontificatului său:

• Von St. Leon der Große wurden während seines Pontifikats 143 Briefe und 96 Reden und Predigten gehalten:

Scrisoare dogmatică către Flavian (a 28-a), numită și Tomosul către Flavian. Este cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, fiind importantă pentru discuțiile hristologice ale timpului și în care Leon îl combate pe Eutihie și susține doctrina ortodoxă. Aceasta este scrisoarea care a fost citită de legatul său la Sinodul de la Calcedon.

• Dogmatischer Brief an Flavian (28.), auch Tomos an Flavian genannt. Es ist der bekannteste seiner Briefe, der für die christologischen Diskussionen der Zeit wichtig ist und in dem Leon gegen Eutychius kämpft und die orthodoxe Lehre unterstützt. Dies ist der Brief, den sein Legat im Konzil von Chalcedon gelesen hat.

96 de Cuvântări - la sărbătorile împărătești și sărbători de peste an, precum și la săptămâna patimilor. Primele cinci, ținute la aniversarea suirii sale pe scaunul pontifical, tratează despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologică.

• 96 Reden - an den königlichen Feiertagen und Feiertagen des Jahres sowie an der Woche der Leidenschaften. Die ersten fünf, die am Jahrestag seiner Besteigung des päpstlichen Throns abgehalten wurden, befassen sich mit dem päpstlichen Primat, andere mit dem christologischen Dogma.

173 de Scrisori - dintre care numai 143 îi aparțin personal, celelalte fiindu-i adresate de diverse personalități în decursul pontificatului sau. Aceste scrisori tratează probleme administrative și disciplinare pentru Biserică. i se atribuie și un liturghier - Sacramentarium leonianum. În Patristică, cu Leon cel Mare se încheie perioada a doua din patristica latină.

• 173 Briefe - von denen nur 143 ihm persönlich gehören, die anderen werden während seines Pontifikats von verschiedenen Persönlichkeiten an ihn gerichtet. Diese Briefe befassen sich mit administrativen und disziplinarischen Angelegenheiten für die Kirche. Ihm wird auch eine Liturgie zugeschrieben - Sacramentarium leonianum. In der Patristik endet die zweite Periode der lateinischen Patristik mit Leo dem Großen.

Doctrina

În Tomosul către Flavian combate monofizismul, definește doctrina hristologică și pune baza discuțiilor și formulei dogmatice de la Calcedon, combate pelagianismul, maniheismul și priscilianismul, formulează și susține primatul papal.

• In Tomos to Flavian bekämpft er den Monophysitismus, definiert die christologische Lehre und stützt die dogmatischen Diskussionen und Formeln von Chalcedon, bekämpft den Pelagianismus, den Manichäismus und den Priscillianismus, formuliert und unterstützt den päpstlichen Primat.

Leon a avut o mare contribuție în în hristologie. Hristos e Dumnezeu adevărat și Om adevărat. El are două firi: omenească și dumnezeiască, dar o singură Persoană. Cele două firi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecăreia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Această unitate face posibilă comuniunea însușirilor. Domnul Hristos e văzut și nevăzut, de înțeles și de neînțeles, răstignit și înviat. Domnul S-a întrupat pentru a ne mântui prin patima și moartea Sa.

• Leon hatte einen großen Beitrag in der Christologie. Christus ist der wahre Gott und der wahre Mann. Er hat zwei Naturen: menschlich und göttlich, aber eine Person. Die beiden Naturen vermischen sich nicht, aber sie arbeiten in Gemeinschaft miteinander, was jedem eigen ist: die Logos die des Logos und der Körper die des Körpers. Diese Einheit ermöglicht die Verbindung von Qualitäten. Christus wird gesehen und unsichtbar, verständlich und unverständlich, gekreuzigt und auferstanden. Der Herr wurde inkarniert, um uns durch seine Leidenschaft und seinen Tod zu retten.

Leon vorbește despre har, despre Sfintele Taine, despre Biserică.

• Leon spricht über Gnade, über die Heiligen Sakramente, über die Kirche.

El stăruie asupra unității Bisericii, că fiind mireasa unui singur bărbat, Hristos.

• Er besteht auf der Einheit der Kirche als Braut eines Mannes, Christus.

Leon proclamă răspicat primatul papal, sprijinit pe așa numitul primat al lui Petru.

• Leon verkündet offen den päpstlichen Primat, unterstützt vom sogenannten Primaten von Peter.

Sinaxar

Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăție, înțelepciune și bunătatea vieții, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viață curată și plăcută lui Dumnezeu și păstorind turma lui cu cuvioșie, a nimicit în chip desăvârșit și bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinți. El a scris multe lucruri în legătură cu credința ortodoxă și a înfruntat învățăturile ereticilor, care bârfeau și grăiau despre o singură lucrare și o singură voință întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice și să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieștilor părinți, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului și făcând multe zile post și priveghere și rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viață făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susținând cu putere, îndoita lucrare și cele două voințe în Hristos Dumnezeul nostru, și a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioșii părinți primind-o au fost mulțumiți și o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat și a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, și a biruit meșteșugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme și strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.

• Dieser Vater von uns, Leon, wurde wegen seiner unbeschreiblichen Reinheit, Weisheit und Güte des Lebens vom Heiligen Geist, dem Bischof des alten Roms, ordiniert. Er führte ein sauberes und angenehmes Leben zu Gott und hütete seine Herde mit Frömmigkeit. Als der vierte Heilige Ökumenische Rat in Chalcedon zusammentraf, an dem 630 Eltern teilnahmen, zerstörte er den Klatsch der Ketzer vollständig. Er schrieb viele Dinge über den orthodoxen Glauben und forderte die Lehren der Ketzer heraus, die über ein Werk und einen Willen in Christus, unserem Gott, klatschten und sprachen. Weil diese Klatscher Gottes, die sich der Wahrheit widersetzten, versuchten, die von Gott eingeflößten Dogmen zu ruinieren und an die göttlichen Väter zurückzugeben, beugte sich dieser Gesegnete der Bitte der Synode und machte viele Tage Fasten und Wachsamkeit und ernsthaftes Gebet zu Gott zum Atem Als Lebensmacher komponierte er ein Werk über das, was damals besprochen wurde, und unterstützte nachdrücklich das Doppelwerk und die beiden Willen in Christus, unserem Gott, und sandte es mit einem eigenen Brief an die Synode. Die frommen Eltern, die sie empfingen, waren zufrieden und betrachteten sie als eine Säule der Orthodoxie. Die Heilige Synode, die sich darauf stützte, erhob sich und stellte sich kühner gegen die Ketzer und überwand das Handwerk vieler ihrer Arten. Und der wundervolle Leon, der noch lange lebte und mit seinen guten Taten wie eine Leuchte leuchtete, zog in seinem Alter zum Herrn.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Leone înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat, alăută duhovnicească: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

• Lehrer der Orthodoxie, Lehrer der richtigen Ehre Gottes und der Reinheit und des Lichts der Welt, der Verzierung der von Gott eingeatmeten Mönche, weiser Leone, mit Ihren Lehren haben Sie alle geistlichen Lauten erleuchtet: Beten Sie zu Christus Gott, um unsere zu retten .

Condac, glasul al 3-lea:

Pe scaunul arhieriei șezând, slăvite, și gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoașterii de Dumnezeu, a cinstitei Treimi, ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

• Sie saßen auf dem Stuhl der Hierarchie, verherrlicht, und die Münder der Löwen der Sprecher bedeckten sie mit Dogmen, die von Gott inspiriert waren, dem Licht der Erkenntnis Gottes, der ehrlichen Dreifaltigkeit, und beleuchteten es Ihrer Herde. Dafür wurdest du als göttlicher Verschleierer der Gnade Gottes verherrlicht.

Sedealna, glasul al 3-lea:

Luminat fiind de strălucirile dumnezeieștilor dogme, ai făcut să strălucească lumina Ortodoxiei și ai micșorat întunericul eresurilor, fericite; și mutându-te din viață, te-ai sălășluit în lumina cea neînserată, cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

• Erleuchtet durch das Strahlen göttlicher Dogmen, haben Sie das Licht der Orthodoxie zum Leuchten gebracht und die Dunkelheit der Häresien verringert, glücklich; und als du dich vom Leben entfernt hast, hast du im trüben Licht gewohnt, frommer Leon; Bitten Sie Christus Gott, uns neue große Barmherzigkeit zu gewähren.

Luminânda:

Ca un leu te-ai arătat și în cuvinte și în fapte, spăimântând cu împărătescul răcnet al dogmelor gândurile nelegiuiților, ca pe niște curse cumplite ale vulpii și veselind adunarea părinților celor de Dumnezeu aleși, preaînțeleptule Leon.

• Sie haben sich in Worten und Taten als Löwe gezeigt, mit dem königlichen Dröhnen der Dogmen die Gedanken der Bösen wie schreckliche Fuchsrassen erschreckt und sich über die Versammlung der Eltern der Auserwählten Gottes, des allweisen Leon, gefreut.

Stihira întâi de la „Doamne strigat-am...”:

• Der erste Vers aus "Gott, ich habe geweint ...":

Ca un adevărat filozof făcându-ți cugetul stăpânitor desăvârșit al patimilor, preafericite Leon, ai zugrăvit icoana sufletelor cu chipurile virtuților și cu smerenia obiceiurilor. Pentru aceasta ne rugăm ție, ca unui păstor și învățător, să ceri de la Dumnezeu pace lumii.

• Als wahrer Philosoph, der Ihren Geist zum perfekten Meister der Leidenschaften gemacht hat, Seliger Leon, haben Sie die Ikone der Seelen mit den Gesichtern der Tugenden und der Demut der Gewohnheiten gemalt. Dafür bitten wir Sie als Pastor und Lehrer, Gott um Frieden in der Welt zu bitten.

Stihira a doua din cântarea întâi a canonului de la utrenie (alcătuire a lui Teofan):

• Der zweite Vers des ersten Liedes des Kanons der Matins (komponiert von Theophanes):

Ca pe un strugure copt storcându-ți cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înțelepciunii tale, părinte.

• Wie eine reife Traube, die deinen Geist quetscht, bevor du das Glas der Freude deiner Weisheit setzt, Vater.

Stihira întâi din cântarea a 5-a de la utrenie:

• Der erste Vers der 5. Hymne von Matins:

Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtășirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepțitule de Dumnezeu, ierarhe.

• Prediger des doppelten Werkes des Erretters Christus, du bist glücklich geworden; denn du hast gesagt, dass jede seiner Naturen wirkt, indem sie mit dem anderen teilt, mit dem er zusammen ist, dem Weisen Gottes, Hierarchie.

Surse

• en.OrthodoxWiki.org
• Patrologie - Părinți și scriitori bisericești (cap. "Leon cel Mare")
• Mineiul pe luna Februarie

A se vedea și

• Monofizitism
• Sinodul IV Ecumenic

Legături externe

• (ro) Sinaxar 18 februarie
• (en) Enciclopedia catolică (newadvent.org)
• (la)(it)(en)(fr) Scrieri
• Leon cel mare, apărătorul credinței și al Romei, 18 februarie 2009, Damian Anfile și Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina - pagina nu a fost gastita

succesiune:

Leon cel Mare

Precedat de:

Sf. Sixt al III-lea

Papă al Romei 440-461

Urmat de:

Sf. Ilarie

https://ro.orthodoxwiki.org/Leon_cel_Mare

--Methodios (Diskussion) 06:57, 18. Feb. 2021 (CET)

Leo the Great

St Leo the Pope of Rome.

Our father among the saints, Pope Leo I, or Saint Leo the Great, was an aristocrat who was Pope of Rome from 440 to 461. He is the first widely known pope, and even sometimes assigned the title "first pope." He stopped the invasion of Italy by Attila the Hun in 452 by his moral persuasion, and was a theologian. His feast day is commemorated in the East on February 18, but by Western Orthodox on November 10.

Early life

Leo was born in AD 400 in Tuscany, Italy. He was well-educated, but yearned for the spiritual life. He became a deacon and occupied a important position with St. Cyril of Alexandria. He became an archdeacon under Pope Sixtus III, after whose death Leo was unanimously elected Bishop of Rome.

Defender of Orthodoxy

These were difficult times for the Church, when heretics assaulted Orthodoxy with their false teachings. Leo combined pastoral attentiveness with uncompromising firmness in the confession of the Faith. He was in particular one of the basic defenders of Orthodoxy against the heresies of Eutyches and Dioscorus of Alexandria, who taught that there was only one nature in the Lord Jesus Christ. He was also a defender against the heresy of Nestorius.

He actively promoted the convening of the Fourth Ecumenical Council, at Chalcedon in 451, to condemn the heresy of the Monophysites.

At the Council of Chalcedon, at which 630 bishops were present, a letter of Leo to the deceased St. Flavian, Patriarch of Constantinople (447-449), was read. Flavian had suffered for Orthodoxy under the Robber Council of Ephesus in the year 449. In the letter of Leo, the Orthodox teaching about the two natures of Christ, divine and human, was set forth. All the bishops present at the Council were in agreement with this teaching, and so the heretics Eutyches and Dioscorus were excommunicated from the Church.

Defender of his country

In 452, by the persuasive power of his words, he stopped Attila the Hun from pillaging Italy. Again in the year 455, when the Henzerich, the leader of the Germanic tribe of Vandals, turned towards Rome, Leo persuaded him not to pillage the city, burn buildings, nor spill blood.

Theological legacy

Leo died in the year 461. His literary and theological legacy is comprised of 96 sermons and 143 letters, of which the best known is his Epistle to St. Flavian.

Hymns

Troparion (Tone 8)

O Champion of Orthodoxy, and teacher of holiness, The enlightenment of the universe and the inspired glory of true believers. O most wise Father Leo, your teachings are as music of the Holy Spirit for us! Pray that Christ our God may save our souls!

Kontakion (Tone 3)

O glorious Leo, when you rose to the Bishop's throne, You shut the lions' mouths with the true doctrine of the Holy Trinity: You enlightened your flock with the knowledge of God. Therefore you are glorified, O seer of things divine!

Sources

• Pope Leo I on Wikipedia
• St Leo the Great the Pope of Rome (OCA)

External links

• The Letters and Sermons of Leo the Great, Bishop of Rome at the Christian *Classics Ethereal Library
• St Leo the Great the Pope of Rome (OCA)
• Leo the Great, Pope of Rome (GOARCH)

Succession:

Leo the Great

Preceded by: St. Sixtus III

Pope of Rome 440-461

Succeeded by: St. Hilarius

https://en.orthodoxwiki.org/Leo_the_Great

--Methodios (Diskussion) 09:41, 18. Feb. 2021 (CET)

Weblinks

w:Leo der Große: Leo I. griff den römischen Titel des Pontifex Maximus (oberster Brückenbauer = oberster Priester) auf, den auch Caesar, Augustus und andere Kaiser als oberste Priester des Jupitertempels führten, verwendete ihn aber nicht exklusiv für sich als römischer Bischof, sondern sprach von Christus als dem wahren, obersten Pontifex bzw. benutzte den Begriff als Synonym für Bischöfe (vgl. v. a. tr. 5,3). vgl. w:Pontifex Maximus

w:Papstprimat: Leo der Große (440–461) arbeitete die römische Primatsidee voll aus, begründet durch Matthäus 16,18 und das römische Erbrecht. Im Konzil von Chalcedon 451 wurde jedoch dem Patriarchat von Konstantinopel der gleiche Primat zuerkannt wie der alten Reichshauptstadt – Leo, selbst in Chalcedon nicht anwesend, erkannte das Konzil erst zwei Jahre später an.

w:Tomus ad Flavianum: Ausgehend vom Apostolischen Glaubensbekenntnis legt Leo die Lehre von den zwei Naturen Christi, der göttlichen und der menschlichen, in der Einheit der einen Person dar. Dabei entwickelt er die Denkfigur der w:Communicatio idiomatum („Austausch der Eigenschaften“): „Wegen dieser Einheit der Person in jeder der beiden Naturen kann es heißen: der Menschensohn ist vom Himmel herabgestiegen, … und der Sohn Gottes ist gekreuzigt und begraben worden“ (126–132, zitiert nach Drobner). Bedeutsam ist der auf Augustinus zurückgehende Gedanke von der Herablassung (w:Kondeszendenz) der göttlichen und der Erhöhung der menschlichen Natur in der w:Menschwerdung Gottes (vgl. w:Inkarnation).

--Methodios (Diskussion) 07:38, 18. Feb. 2021 (CET)